Fără buletin

–– Original Message ––
From: Marius
To: supc(la)mpublic.ro
Cc:
Sent: Saturday, December 08, 2012 2:16 AM
Subject: Incalcarea regulamentului penitenciarului (codificare Unicode UTF-8)

Marius Mistreţu
(cenzurat)
Japonia
tel: (cenzurat)

Denunţ penal

Stimaţi domni,

Permiteţi-mi să vă expun o situaţie infracţonală cu mare potenţial de dezordine în penitenciare, dar şi în afara lor.

După cum ştiţi din mass-media, de cîteva luni, deţinutul N0049-Jilava şi-a mărit cadenţa postărilor pe blogul personal http://nastase.wordpress.com/. Se pune întrebarea legitimă:
Cum e posibil ca un deţinut ce, lunar, are dreptul la doar patru schimburi de substanţă şi de informaţii cu exteriorul, să emită, practic zilnic, mesaje publice în exterior?

Analizînd, atît frecvenţa postărilor, cît şi promptitudinea cu care autorul se referă la evenimente publice cuantificabile cu precizie în timp, rezultă că cel puţin schimbul de informaţii cu exteriorul depăşeşte copios cadenţa impusă de regulamentul penitenciarului. Consider că sunt suspiciuni temeinice că cel puţin o autoritate a…

Vezi articol original 177 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Susțin ideile lui MRU.

Tiberiuorasanu's Blog

Romani,

 
Prima noastră datorie astăzi, la 23 de ani de la recistigarea demnitatii noastre ca natiune, este să ne amintim de cei care au murit in decembrie 1989 pentru libertatile noastre si pentru democratie.
Libera circulatie, independenta justitiei si votul liber sunt valorile noastre cele mai de pret, castigate in iarna lui 89. Am crezut atunci si mai credem si acum ca acest drum este ireversibil.
Dar istoria recenta a ultimelor 6 luni ne arata ca prin nebagare de seama, drepturile castigate cu sacrificii pot fi pierdute intr-o clipa.
România europeana de astazi poate deveni maine o alta Romanie. O Romanie izolata!

O tara in care sa vrei sa muncesti si sa nu ai unde.

O tara in care sa vrei sa traiesti, dar sa nu poti sa o faci decent.

O tara din care sa vrei sa pleci si sa nu mai ai cum. 

 

Alegerea din 9…

Vezi articol original 74 de cuvinte mai mult

Tiberiuorasanu's Blog

S-a declanşat zilele aceste o controversă despre o poezie, Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane. Sau mai bine spus, despre un politician care a recitat-o de curînd, la o lansare de candidaţi. Spiritele  s-au încins dar, nimeni nu a încercat să vadă despre ce este vorba, cu adevărat. S-a spus despre autor, că a fost legionar. Este drept dar, Radu Gyr a fost ceva mai mult de atît: a fost un adevărat performer: a reuşit să fie întemniţat şi de Carol, şi de Antonescu, şi de comunişti. Pentru această poezie, a fost chiar condamnat la moarte, dar nu pentru vina de a fi fost legionar ci, pentru vina de a incita ţărănimea contra ordinii instaurate de comunişti. Puteţi citi o scurtă biografie a lui Radu Gyr pe portalul Creştin Ortodox . Încercaţi să nu uitaţi că acest om a petrecut peste 20 de ani după zăbrele. Şi vă ofer pentru…

Vezi articol original 287 de cuvinte mai mult

Albatrosul

 de Charles-Pierre Baudelaire
Pe punti, spre a-si trece vremea, adesea marinarii
Prind albatrosi de mare care se-atin nebuni
De foame, dupa nave, în zbor, pe când pânzarii
Plutesc pe nesfârsirea albastrelor genuni.

Abia l-au prins matrozii si l-au lasat pe scânduri,
Ca regelui din nalturi, stingher, sovaitor,
Aripile i-atârna ca doua albe rânduri
De vâsle de corabii târâte-n urma lor.

Înaripatul oaspe e jalnic, fara vlaga,
El care mândre aripi în cer desfasura!
O pipa-n gura-i pune un matelot, în saga,
Schiopând imita altul infirmul ce zbura.

Ca printu-acesta falnic, domnind prin vaste locuri,
Poetul, nalt prin geniu, domina-n univers,
Dar exilat în lume, în râset si batjocuri,
Aripile-i gigante l-împiedica din mers.

Romanţă policromă

Nu-i cer nimic…
Şi totuşi, daca-ar vrea –
O, dac-ar vrea să-mi dea ce nu-i cer încă –
Ar face dintr-un lac o Marmara,
Şi dintr-un melc, un Sfinx săpat în stîncă.
Nu-i cer nimic…
Dar daca-ar fi să-i cer
Ce-aş vrea să am şi ce-ar putea să-mi dea,
Aş picura-ntr-o cupă cu eter
Morfină
Şi i-aş cere-apoi aşa:

Dă-mi tot ce crezi că nu se poate da,
Dă-mi calmul blond al soarelui polar,
Dă-mi primul crepuscul pe Golgota
Şi primul armistiţiu planetar.

Dă-mi paradoxul frumuseţii tale,
Dă-mi prorocirea viselor rebele,
Dă-mi resemnarea strofelor banale
Şi controversa versurilor mele.

Dă-mi A.B.C. al vieţii subterane,
Dă-mi simfonia flautelor mute,
Dă-mi tălmăcirea buzelor profane
Şi rebusul icoanelor tăcute.

Dă-mi preţul primei victime-a femeii,
Dă-mi simbolul opalului şi-agatei,
Dă-mi ritmu-nveninat al Salomeii
Şi tusea-n fa minor a Traviatei.

Dă-mi Spleen-ul călătorilor pe apă,
Dă-mi spectrul verde-al zilelor de-apoi,
Dă-mi gravitatea morţilor spre groapă
Şi comicul funebrului convoi.

Dă-mi tot ce-n prima clipă risipeşti,
Şi tot ce-n clipa ultimă aduni.
Dă-mi fastul siluetelor regeşti
Şi perspectiva casei de nebuni…

Nu-i cer nimic.
Şi totuşi, daca-ar vrea –
O, daca-ar vrea să-mi dea ce nu-i cer încă! –
Ar face dintr-un lac o Marmara
Şi dintr-un melc, un Sfinx săpat în stîncă.

Ion Minulescu

Despărțire

La fel cum fiecare om este o individualitate, ce poate fi comparată într-o privință sau alta cu o altă individualitate dar nu până la identificare, la fel și fiecare localitate are un specific al său inconfundabil.

Când ajungi să cunoști mai bine oamenii unei așezări riști să te atașezi de ei și să nu mai vrei să pleci, pentru că îi știi și cu bunele dar și cu relele și-i accepți așa cum sunt.

La fel am pățit și eu și, după douăzeci de ani, speram ca doar ajunsă la pensie să fac acest gest inevitabil de despărțire.

Credeam în naivitatea mea că, ajutându-i pe elevi la materia considerată de marea masă a cetățenilor mapamondului ca fiind cea mai dificilă, necesitând ore multe de studiu și exercițiu , le fac un bine necesar ce va fi înțeles și apreciat la justa sa valoare.

Mare mi-a fost consternarea și mâhnirea când am aflat cu stupoare că, multe mame erau îngrijorate de faptul că fiii și fiicele lor se extenuează învățând matematică.

Cum menirea mea este de a favoriza înțelegerea și aprofundarea matematicii, dacă nu de performanțămăcar atât cât este necesar pentru admiterea într-un liceu , consider că a venit vremea despărțirii.

Este foarte dificil și nerecomandabil să încerci să faci bine cu forța. ”

Ziua Invatatorului – ZIUA ÎN CARE ŞI REGII VISEAZĂ SĂ FIE ÎNVĂŢĂTORI

Posted: 29 Jun 2011 03:31 AM PDT

Azi, când litera noii legislaţii a educaţiei este dominată de titlul de profesor, inclusiv la ciclurile preprimar şi primar, învăţătorul pare o categorie profesională anacronică, pe cale de dispariţie. Pentru că şi-au completat studiile cu destule sacrificii, învăţătorii înşişi au optat să fie numiţi profesori, uitând că denumirea de învăţător are cel mai limpede înţeles didactogen din întreaga titulatură profesională din învăţământ. De la învăţătorii satelor pe seama cărora Spiru Haret crea un sistem de învăţământ fără egal, la învăţătorii neamului, până la marele învăţător al omenirii, răstignit pe cruce în zilele lui Ponţiu Pilat, învăţătorii străbat istoria popoarelor civilizate ca un fluid cald de pace şi înţelepciune.
Vom spune că pe 30 Iunie, de Soborul Sfinţilor 12 Apostoli, ne îndreptăm privirea spre apostolul neamului românesc, Învăţătorul. Sărbătorim în primul rând ziua normaliştilor, a absolvenţilor de liceu pedagogic, adică a acelor persoane veşnic tinere pentru care meseria de învăţător este vocaţională, de aceea încă din adolescenţă au decis să se dedice şcolii, să pătrundă tainele pedagogiei, să se apropie de sufletul copilului pentru a-l îmbogăţi cu învăţătură. Ei înşişi bogaţi „în lipsuri, în îndatoriri şi în iubiri de moşie”, cum se spunea la un congres învăţătoresc din 1923, învăţătorii sunt adevăraţii creatori de bogăţie, pentru că fundamentele culturale şi morale ale omului activ şi util societăţii ei sunt cei care le sădesc.
Sărbătorim apoi toţi lucrătorii cu har din scoala românească indiferent de denumirea cu care activează sau cu care s-au pensionat: educatoare, învăţători, institutori, maiştri instructori, antrenori, profesori, asistenţi, conferenţiari, directori, decani, rectori etc. Cu toţii aparţin aceleaşi familii, toţi au ceva din portretul uman al învăţătorului.
Să ne amintim câteva linii din acest portret. Învăţătorul nu se deosebeşte prea mult de cei doi apostoli ai creştinătăţii, Petru şi Pavel, este şi el un propovăduitor modest, cu inimă mare, cu răbdare desăvârşită, bunăvoinţă şi înţelepciune să dea şi la alţii. Adeseori cu grijile casei în spinare deschide poarta şcolii şi acolo le lasă, în clasă intră cu zâmbetul pe buze şi căldură radiantă. Ochii vioi ai discipolilor îl urmăresc atent, îl analizează, încuviinţează prin faptă ce li se cere şi nu ies din cuvântul său, ba sunt în stare să se şi certe acasă cu părinţii lor, spunându-le: “Doamna învăţătoare/domnul învăţător, aşa a spus!”. De veacuri, cuvântul lui, al magistrului are cele solide şi mai adânci rădăcini în memoria omului.
Printr-un reflex al urcuşului, respectul pentru dascălii care i-au format se rarefiază la mai marii societăţii, cu o singură excepţie, pe car o vom cita în final. În ciuda nedreptăţilor şi umilinţelor cu care îl tratează cârmuitorii, învăţătorul nu-şi abandonează munca şi cu dăruire neştirbită îşi face nobila meserie. Hrana sufletească şi haina ponosită îi dau putere, îi ţin de cald pe un drum pe care îl urmează neabătut şi apostolic. Ştie că micuţii au mai mult ca oricând nevoie de privirea lui senină, înţelegătoare. Azi, mai mult ca oricând trebuie să preia din îndatoririle părinţilor, deoarece aceştia sunt copleşiţi de grijile zilei de azi şi mâine şi adesea sunt plecaţi pe alte meleaguri, pentru a-şi căuta o pâine trudită.
În mesajul Tronului către un congres AGIRO interbelic regele Ferdinand spunea: ,,Dacă soarta nu m-ar fi pus acolo unde sunt, aş fi fost învăţător”.
La mulţi ani, învăţătorule, rege neîncoronat al educaţiei!

Prof. Lucia Cojocaru şi prof. Vioara Temian,
Sindicatul Liber al Învăţământului Preuniversitar Clujean

Previous Older Entries