George Bacovia
De-atitea nopti aud plouind,
Aud materia plingind…
Sint singur, si mă duce un gând
Spre locuintele lacustre.
Si parca dorm pe scinduri ude,
In spate mă izbeste-un val
Tresar prin somn si mi se pare
Ca n-am tras podul de la mal.
Un gol istoric se intinde,
Pe-acelasi vremuri mă gasesc…
Si simt cum de atita ploaie
Pilotii grei se prabusesc.
De-atitea nopti aud plouind,
Tot tresarind, tot asteptind…
Sint singur, si mă duce-un gând
Spre locuintele lacustre.
Ai şi tu o şansă ! 